Blog EPSON scanner image

Published on octombrie 31st, 2013 | by Admin

Bile negre CFR-ului!

Urasc Cfr-ul! Fac des naveta Sibiu-Brasov. Nu stiu cum se face, dar întotdeauna când calatoresc cu personalul, am de dat o bila neagra Cfr-ului. Iata si de ce.

Urasc gara din Sibiu, pentru ca are zeci de incinte, iar calatorii nu au o sala de asteptare. Sunt zeci de ghisee, dar doar doua (maxim!) sunt deschise pentru eliberarea biletelor de calatorie. Nu tu bancomat sau magazin alimentar, nu tu banci pe peron, pe linia 1. Dezgustul pentru Cfr, se amplifica în momentul în care urc în tren: urasc trenurile jogoase, personalele care te fac sa te simti ultimul om de pe pamânt.

Urasc controlorii care baga baga din cinci în cinci minute mâna în buzunar ca sa se scarpine vizibil între picioare sau ca sa-si puna mita abia primita. Urasc geamurile infecte si slinoase pe care, nici daca le stergi nu poti privi afara. Urasc banchetele jumulite si pline de înscriptionari cu tenta sexuala sau misogina. Urasc tinerii emo si tinerii manelisti care se dueleaza în opinii pe coridoarele personalului haotic.

Sunt în stare sa se bata si sa se arunce din tren pentru un banc aluziv la stilul lor de viata. Urasc frigul din compartimente si pe cei din conducerea trenurilor ca nu se gândesc la bietii calatori. Urasc navetistii agresivi si betivi care te fac sa-ti fie asa de frica, încât sa nu ai curajul sa treci pe lânga ei si sa mergi la toaleta, cu gândul ca ar putea intra peste tine. Da, da, acolo, în acel metru patrat ruginit, infect, puturos si vandalizat de totii calatorii lipsiti de respectul fata de ceilalti. Caci subiectele pentru stirile de la ora 5, se nasc si în trenurile mizere ale României.

Aceste trenuri deplorabile sunt ale oamenilor asemanatori lor. Doar aici, în personalul românesc vezi batrâni amnezici care uita sa se dea jos dint tren, nu-si iau bilete, pentru ca stiu ca ,, domnu controlor are inima mare”, sau fac pe ei treburi mai mici sau mai mari, de te fac sa fugi de miros în partea cealalta a trenului. Alti calatori transporta gaini vii, porci morti, bucati de pui în usturoi si oua de prepelita: toate la vedere, ca sa îti faca pofta dar si sa te enervezi ca din cauza lor nu ai loc sa stai jos pe bancheta. Alti calatori îsi fac cruce si se roaga sa ajunga cât mai repede la destinatie, jurându-si ca este pentru ultima oara când mai calatoresc în asemenea conditii.

Urasc inclusiv site-ul acestui mijloc de transport, pentru ca are informatii eronate si neactualizate si personalul de la ghisee, incapabil sa-ti dea o informatie despre un tren international. De la gara te trimit la agentie, de la agentie la gara, si tot asa pâna te hotarasti sa mergi cu atuocarul. Si mi-e ciuda, ca ador sa calatoresc cu trenul. Dar va ramâne o pasiune numai cand voi merge în alte tari.

Ura mea pentru trenul românesc a aparut deodata, dupa o calatorie în Germania. Pâna atunci, acceptam „sistemul” si ma conformam lui. Credeam ca nu se poate altfel si ca peste tot în lume este la fel. Da de unde!…când am vazut ce e „dincolo”, mai ca as emigra doar pentru acest mic detaliu: transportul în comun: impecabil, în conditii decente, în siguranta, fara exitenta cuvântului nas…

Noi mai avem mult de recuperat pâna sa ajungem din urma celelalte tari ale UE. Si cred ca vom fi mult timp cu un pas în spatele lor. Caci pana sa calatorim în trenuri respectabile, trebuie sa învatam, noi românii, sa ne respectam între noi.

 




Back to Top ↑